Nu te teme! Încrederea în Domnul biruiește frica

Psalmii 112:1-7
„Omul care se teme de Domnul … nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.”

Teama – o realitate a vieții de părinte

Biblia ne oferă zeci de îndemnuri să nu ne temem. Cu toate acestea, frica rămâne o realitate pe care mulți o trăim, în special noi, mamele. Teama apare adesea odată cu sarcina: să nu se întâmple ceva copilului. Apoi, când se naște, ne e teamă să nu pățească ceva. Când face primii pași, ne temem să nu cadă. Dacă stă în casă, ne temem că nu respiră suficient aer curat, iar dacă iese afară, ne temem să nu se îmbolnăvească.

Pe măsură ce copilul crește, temerile noastre nu scad, ci se transformă: colegii de la școală, învățătoarea, ghiozdanul prea greu, mâncarea de la pauză, testările, examenele, viitorul și chiar căsătoria lui. Lista este nesfârșită. Am putea identifica ușor aproape 200 de temeri legate de copiii noștri.

Exemple biblice de teamă părintească

Scriptura ne arată că teama părintească nu este o experiență modernă. „Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să nu i se întâmple vreo nenorocire” (Geneza 42:4). Și Maria s-a temut când a crezut că cineva i-a furat Fiul din mormânt. Aceste exemple ne arată că frica însoțește adesea responsabilitatea părinților.

Totuși, în multe situații, teama a avut un scop protector și nu a fost permanentă. Diferența o face modul în care ne raportăm la Dumnezeu atunci când frica încearcă să ne stăpânească.

Când teama devine o boală

Am întâlnit mame copleșite de teamă pentru copiii lor: să aibă hrana perfectă, condițiile ideale, sănătatea impecabilă. În loc să se bucure de darul copiilor, trăiesc într-o continuă presiune. Teama devine o povară care le îmbolnăvește.

„Nu am întâlnit boală mai gravă decât teama.” Ea pătrunde în mintea noastră și începe să controleze fiecare gând, decizie și acțiune. În loc să fim părinți înțelepți și liniștiți, devenim un fel de „senzori” pentru pericole imaginare.

Un părinte temător, de cele mai multe ori, va crește un copil temător.

Cum biruim teama

Teama trebuie tratată ca un pliculeț de ceai: ținută în apă fierbinte câteva minute, dar nu mai mult. Dacă o lăsăm prea mult, strică gustul vieții.

Soluția nu este să ne prefacem că frica nu există, ci să o aducem înaintea lui Dumnezeu și să ne ancorăm în promisiunile Lui. „Nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul” (Psalmii 112:7).

Concluzie

Teama face parte din experiența părintească, dar nu trebuie să ne domine. Dumnezeu ne cheamă să înlocuim frica cu încredere și îngrijorarea cu credință.

„Gustați și vedeți ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmii 34:8)

💬 Împărtășește-ți experiența de parenting!

Parentingul poate fi plin de bucurii, dar și de temeri și provocări. Nu ești singur în aceste momente! Te invit să ne spui care sunt temerile tale, ce momente dificile ai întâmpinat sau ce ai învățat în călătoria de a fi părinte.

Povestea ta poate inspira, încuraja și ajuta alți părinți să se simtă mai încrezători și mai sprijiniți. 🌱

Comentariile tale contează, hai să creăm împreună o comunitate de părinți care se susțin reciproc!