Profeție prin prorocul Isaia

De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi va pune numele Emanuel (Isaia 7:14)

Profeție prin prorocul Mica

Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei. (Mica 5:2)

Vestirea nașterii lui Isus Hristos prin vis lui Iosif:

Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif și înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

Iosif, soțul ei, era un om neprihănit și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea și-a pus în gând să se despartă de ea în liniște.

Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i-a apărut în vis un înger al Domnului și i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, soția ta, căci ce s-a conceput în ea este de la Duhul Sfânt.

Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui poporul Lui de păcatele sale.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin profetul, care zice:

Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu și-I vor pune numele Emanuel, care tradus înseamnă: Dumnezeu este cu noi.

Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului și a luat-o la el pe soția sa.

Dar nu s-a unit cu ea până când ea a născut un Fiu. Și el I-a pus numele Isus. (Matei 1:18-25)

Vestirea nașterii lui Isus Hristos: Descoperită Mariei de către un înger

În luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret,

la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.

Îngerul a intrat la ea și i-a zis: Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!

Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta.

Îngerul i-a zis: Nu te teme, Maria; căci ai primit îndurare înaintea lui Dumnezeu.

Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.

El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui Său David.

Va domni etern peste casa lui Iacov și Împărăția Lui nu va avea sfârșit.

Maria a zis îngerului: Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?

Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine va fi numit Fiul lui Dumnezeu.

Iată că Elisabeta, rudenia ta, a conceput și ea un fiu la bătrânețe și ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în a șasea lună.

Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.

Maria a zis: Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale! Și îngerul a plecat de la ea. (Luca 1:26-38)

Fuga în Egipt – Omorârea pruncilor

După ce au plecat magii, un înger al Domnului s-a arătat în vis lui Iosif și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt și rămâi acolo până îți voi spune eu; căci Irod va căuta Pruncul, ca să-L omoare.

Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui, noaptea și a plecat în Egipt.

Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin profetul care zice: L-am chemat pe Fiul Meu din Egipt.

Atunci Irod, când a văzut că fusese înșelat de magi, s-a mâniat foarte tare și a trimis să-i omoare pe toți băieții de la doi ani în jos, care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, potrivit cu timpul pe care îl aflase de la magi.

Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice:

Un țipăt s-a auzit în Rama, plângere și bocet mult:
Rahela își jelea copiii
și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.

După ce a murit Irod, un înger al Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,

și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și du-te în țara lui Israel, căci au murit cei care căutau să ia viața Pruncului.

Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui și a venit în țara lui Israel.

Dar când a auzit că în Iudeea domnește Arhelau în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo și fiind înștiințat de Dumnezeu în vis, a plecat în regiunea Galileii.

A venit aici și a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profeți: că El va fi numit Nazarinean. (Matei 2:13-18)

Nașterea lui Isus Hristos

În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se facă recensământul tuturor oamenilor.

Recensământul acesta s-a făcut prima dată pe când era guvernator în Siria Quirinius.

Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

Iosif s-a urcat și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David numită Betleem pentru că era din casa și din seminția lui David

să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

Pe când erau ei acolo, s-a împlinit timpul când trebuia să nască Maria.

Și L-a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Matei 1:18-25)

Magii la Ierusalim – Irod

După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele tetrarhului Irod, iată că au venit niște magi din răsărit la Ierusalim

și au întrebat: unde este Regele de curând născut al iudeilor? fiindcă i-am văzut steaua în răsărit și am venit să ne închinăm Lui.

Când a auzit tetrarhul Irod acest lucru, s-a tulburat mult și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.

A adunat toți preoții cei mai de seamă și experții în lege ai poporului și a căutat să afle de la ei unde trebuia să se nască Hristosul.

În Betleemul din Iudeea, i-au răspuns ei, căci iată ce a fost scris prin profetul:

Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai neînsemnat dintre conducătorii lui Iuda; căci din tine va ieși un Conducător, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.

Atunci Irod i-a chemat în ascuns pe magi și a aflat întocmai de la ei timpul în care se arătase steaua.

Apoi i-a trimis la Betleem și le-a zis: Duceți-vă și căutați cu atenție Pruncul și când Îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui.

După ce l-au ascultat pe tetrarh, magii au plecat. Și iată că steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.

Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.

Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.

Apoi au fost înștiințați de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod și s-au întors în țara lor pe un alt drum. (Matei 2:1-12)

Păstorii din Betleem

În regiunea aceea erau niște păstori care stăteau afară în câmp și vegheau noaptea împrejurul turmei lor.

Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor și gloria Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare.

Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul:

astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.

Iată semnul după care-L veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.

Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând:

Glorie lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.

După ce au plecat îngerii de la ei ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: haideți să mergem la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.

S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle.

După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

Toți cei care i-au auzit s-au mirat de cele ce spuneau păstorii.

Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei.

Și păstorii s-au întors glorificând și lăudând pe Dumnezeu pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese. (Luca 2:8-17)