Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:

„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare și strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!

Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a pogorât la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului.

Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme.

Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a pogorât în fundul corăbiei, s-a culcat și a adormit dus.

Cârmaciul s-a apropiat de el și i-a zis: „Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi și nu vom pieri!“

Și au zis unul către altul: „Veniți să tragem la sorți, ca să știm pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Au tras la sorți și sorțul a căzut pe Iona.

Atunci ei i-au zis: „Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai și de unde vii? Care îți este țara și din ce popor ești?“

El le-a răspuns: „Sunt Evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!“

Oamenii aceia au avut o mare teamă și i-au zis: „Pentru ce ai făcut lucrul acesta?“ Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el.

Ei i-au zis: „Ce să-ți facem, ca să se potolească marea față de noi?“ Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.

El le-a răspuns: „Luați-mă și aruncați-mă în mare și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!“

Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.

Atunci au strigat către Domnul și au zis: „Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!

Apoi au luat pe Iona și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit.

Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul și au adus Domnului o jertfă și I-au făcut juruințe.

Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.

Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pântecele peștelui,

și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat și mi-ai auzit glasul.

Și totuși m-ai aruncat în adânc, în inima mării și râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile și toate talazurile Tale au trecut peste mine.

Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăși voi vedea Templul Tău cel sfânt“.

Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viața, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.

M-am pogorât până la temeliile munților, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

Când îmi tânjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul și rugăciunea mea a ajuns până la Tine, în Templul Tău cel sfânt.

Cei ce se lipesc de idoli deșerți îndepărtează îndurarea de la ei.

Eu însă Îți voi aduce jertfe cu un strigăt de mulțumire, voi împlini juruințele pe care le-am făcut. „Mântuirea vine de la Domnul.“

Domnul a vorbit peștelui și peștele a vărsat pe Iona pe pământ.

Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona, astfel:

„Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare și vestește acolo strigarea pe care ți-o voi da!“

Și Iona s-a sculat și s-a dus la Ninive, după Cuvântul Domnului. Și Ninive era o cetate foarte mare, cât o călătorie de trei zile.

Iona a început să pătrundă în oraș, cale de o zi, strigând și zicând: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită!“

Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu, au vestit un post și s-au îmbrăcat cu saci, de la cei mai mari până la cei mai mici.

Lucrul a ajuns la urechea împăratului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie și-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac și a șezut în cenușă.

Și a trimis să se dea de știre în Ninive, din porunca împăratului și mai marilor lui, următoarele: „Oamenii și vitele, boii și oile, să nu guste nimic, să nu pască și nici să nu bea apă deloc!

Ci oamenii și vitele să se acopere cu saci, să strige cu putere către Dumnezeu și să se întoarcă de la calea lor cea rea și de la faptele de asuprire, de care le sunt pline mâinile!

Cine știe dacă nu Se va întoarce Dumnezeu și Se va căi și dacă nu-Și va opri mânia Lui aprinsă, ca să nu pierim!“

Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu, S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă și nu l-a făcut.
(Iona Capitolele 1-3)