Prin greșeala unuia singur cei mulți au fost loviți cu moartea.

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toți au păcătuit…

Căci înainte de Legea (primită de Moise) păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ținut în seamă câtă vreme nu este o lege.

Totuși, moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.

Dar cu darul fără plată nu este ca și cu greșeala, căci, dacă prin greșeala unuia singur cei mulți au fost loviți cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu și darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, li s-au dat din belșug celor mulți.

Și darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greșeli a adus o hotărâre de iertare.

Dacă deci, prin greșeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc în toată plinătatea harul și darul neprihănirii vor domni în viață prin acel unul singur, care este Isus Hristos.)

Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care i-a lovit pe toți oamenii, tot așa printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața.

Căci, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa prin ascultarea unui singur om cei mulți vor fi făcuți neprihăniți.

Ba încă și Legea a venit ca să se înmulțească greșeala, dar unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult,

pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot așa și harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.

(Romani 5:12-21)

Vom fi una cu El, printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul?

Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?

Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos am fost botezați în moartea Lui?

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.

Într-adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El și printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în așa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,

căci cine a murit de drept este izbăvit de păcat.

Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El,

întrucât știm că Hristosul înviat din morți nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui.

Fiindcă prin moartea de care a murit El a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, iar prin viața pe care o trăiește trăiește pentru Dumnezeu.

Tot așa și voi înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu în Isus Hristos, Domnul nostru!

Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor și să nu mai ascultați de poftele lui!

Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă lui Dumnezeu ca vii, din morți cum erați și dați-I lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii!

Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.

(Romani 6:1-14)